Dacă v-a plăcut această pagină, dați-ne un Like! 😛 

“Dacă nu depinde de noi să avem un glas frumos, de noi depinde să-l cultivăm şi să-l fortificăm, să studiem toate treptele, de la sunetele grave până la cele mai înalte!”

CICERO

  • DESPRE LOGOPEDIE
LOGOPEDIE_01_365x210

Etimologic, cuvântul logopedie provine din grecescul „logos”, care înseamnă cuvânt, şi „paideia”, care înseamnă educaţie. În sens restrâns, logopedia se ocupă cu studierea şi dezvoltarea limbajului, cu prevenirea şi corectarea tulburărilor acestuia. Din câte se ştie, primul care utilizează termenul de logopedie este filosoful Socrate (436-388 î.e.n.). În definirea logopediei ca ştiinţă, o serie de autori pun un accent mai mare pe caracterul ei practic: „o ştiinţă pedagogică specială, despre prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire”, „o ştiinţă despre fiziologia şi patologia procesului de înţelegere, de comunicare, despre prevenirea şi tratamentul pedagogico-corectiv al defectelor în domeniul înţelegerii şi comunicării”.

Practica logopedică se bazează pe cunoaşterea particularităţilor psihologice ale formării şi evoluţiei limbajului, ale caracteristicilor psihopedagogice ale dezvoltării psihismului şi activităţii educative cu diferite categorii de handicapaţi, a implicaţiilor deprivării senzoriale şi mentale asupra psihologiei individului şi limbajului, cunoaşterea structurii şi organizării aparatului fonoarticulator, a poziţiei şi formei corecte în emisia verbală, a regulilor gramaticale şi stilistice ale elaborării scris-cititului ş.a. La rândul său, logopedia pune la dispoziţia acestor ştiinţe informaţii utile cu privire la prevenirea, formarea şi corectarea limbajului tulburat, teoretizează pe baza activităţii concrete şi îmbogăţeşte metodologia de formare a vorbirii, de stimulare a înţelegerii comunicării şi de dezvoltare a personalităţii armonioase.

Știați că ...

  • Obiectul logopediei a existat din cele mai vechi timpuri (o victima celebra a dificultatilor de vorbire a fost legendarul Demostene. Acesta a ajuns prin eforturi proprii de terapie cvasi-empirica un veritabil orator!); si cu toate acestea, noi vorbim despre logopedie ca fiind o stiinta tanara. De exemplu, in S.U.A, la New York in 1825 s-a infiintat primul institut terapeutic pentru tratarea balbismului. In Italia, 1827, Luca Stulli publica lucrarea „Despre balbaiala”?
  • În ţara noastră, o cronică din 1835 vorbeşte de „vindecarea gângăviei”, dar practica logopedică s-a legalizat mult mai târziu, în 1949 şi apoi a fost întărită printr-o nouă legiferare, în 1957. Mai întâi, iau fiinţă cabinete logopedice în policlinici şi în unele spitale de neurochirurgie, iar apoi sunt organizate centre logopedice interşcolare şi cabinete logopedice pe lângă unele grădiniţe şi unităţile de învățământ special?

  • Logopedia este o disciplina a stiintelor psihopedagogice care studiaza problemele speciale de natura psihologica, pedagogica, sociologica si medicala privind prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj.
  • Logopedia are ca obiect prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj precum si studierea evolutiei limbajului in contextul dezvoltarii personalitatii.
  • Logopedia se ocupa de toate abaterile de la normal ale limbajului. Tulburarile de limbaj afecteaza comunicarea atat ca forma cat si continut , relationare si cognitie.

Logopedia contemporană îşi defineşte, în prezent, menirea fără a se limita la corectarea tulburărilor de limbaj, la prevenirea şi studierea lor; ea are în vedere educarea şi restabilirea echilibrului psiho-fizic şi dezvoltărea unei integre personalităţi, studierea comportamentului verbal şi a relaţiei acestuia cu personalitatea umană.

Știați că ...

  • Grecii antici aveau un cult deosebit pentru vorbire şi oratorie. Se credea în arta de a vorbi frumos, cursiv şi cât mai pe înţelesul auditorului, ceea ce a ridicat vorbirea la un rang de cinste, asigurând oratorului o poziţie socială favorabilă. Operele lui Plutarh, Herodot, Heraclit, Platon, Aristotel, Hipocrat conţin consideraţii interesante cu privire la preocupările societăţii antice de a forma şi dezvolta, la toţi membrii ei, o vorbire cât mai agreabilă şi mai inteligibilă?
  • Aceeaşi preţuire o găsim, mai târziu, la romani prin glasul lui Cicero, care în lucrarea „De oratore” scrie: „dacă nu depinde de noi să avem un glas frumos, de noi depinde să-l cultivăm şi să-l fortificăm, să studiem toate treptele, de la sunetele grave până la cele mai înalte”?

  1. studierea şi asigurarea unui climat favorabil dezvoltării şi stimulării comunicării;
  2. prevenirea cauzelor care pot determina handicapurile de limbaj;
  3. studierea simptomatologiei handicapurilor de limbaj şi a metodelor şi procedeelor adecvate corectării lor;
  4. cunoaşterea şi prevenirea efectelor negative ale handicapurilor de limbaj asupra comportamentului şi personalităţii logopatului;
  5. elaborarea unei metodologiei de diagnoză şi prognoză diferenţiată în logopedie;
  6. popularizarea ştiinţei logopedice şi pregătirea familiei şi a şcolii pentru a manifesta înţelegere şi sprijin faţă de logopat;
  7. formarea unor specialişti logopezi cu o pregătire psiho-pedagogică, teoretică şi practic–aplicativă, care să stăpânească terapia handicapurilor de limbaj;
  8. studierea şi cunoaşterea diferitelor aspecte ale deficienţelor senzoriale şi mintale ce influenţează constituirea structurilor limbajului;
  9. optimizarea activităţii logopedice atât pentru terapia handicapurilor de limbaj, cât şi pentru evitarea eşecurilor şcolare şi comportamentale;
  10. depistarea populaţiei cu deficienţe de limbaj, începând cu vârsta preşcolară şi organizarea activităţii pentru prevenirea şi recuperarea handicapurilor de limbaj.

Logopedia are un caracter aplicativ: de prevenire şi înlăturare a tulburărilor de limbaj în vederea dezvoltării psihice generale a persoanei, de a stabili sau restabili relaţiile cu semenii săi, de a facilita inserţia în comunitate, de a se forma şi dezvolta pe măsura disponibilităţilor sale.

Logopedia are, în primul rând, un scop educativ; ea contribuie la formarea omului, îl ajută pe copil să depăşească dificultăţile şcolare şi de adaptare. Din aceeaşi perspectivă, sunt, în egală măsură, semnificative demersurile pentru prevenirea handicapurilor de limbaj şi terapia lor. Vârstele preşcolară şi şcolară mică sunt cele mai favorabile pentru o acţiune logopedică eficace.

Din punct de vedere teoretic, logopedia acumulează un bogat material informativ cu privire la psihologia limbajului şi comunicării, la pedagogia curativă, material obţinut prin decelarea unor variabile de tipul experimentului natural provocat de situaţia critică a logopatului.

Cea mai utilizată clasificare ţine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo-fiziologic, lingvistic, etiologic, simptomatologic şi psihologic respectivă se rezumă la următoarele categorii de tulburări de limbaj:

  1. tulburări de pronunţie (dislalia, rinolalia, disartria);
  2. tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii (bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia, tulburări pe bază de coree, tumultus sermonis);
  3. tulburări de voce (afonia, disfonia, fonastenia, mutaţia patologică);
  4. tulburări ale limbajului citit-scris (dislexia-alexia şi disgrafia – agrafia);
  5. tulburările polimorfe (afazia şi alalia);
  6. tulburări de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, electiv sau voluntar, retard sau întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii, disfuncţiile verbale din autismul infantil-de tip Kanner, din sindroamele handicapului de intelect etc.
  7. tulburări ale limbajului bazat pe disfuncţiile psihice (dislogia, ecolalia, jargonofazia, bradifazia ş.a.)
  • DESPRE PROFESORUL LOGOPED

Conform COR  “Audiologii si specialistii in logopedie evalueaza, gestioneaza si trateaza tulburarile fizice care afecteaza auzul uman, vorbirea, comunicarea si capacitatea de inghitire. Acestia recomanda dispozitive de corectie sau terapii de reabilitare pentru probleme cum ar fi pierderea auzului, tulburari de vorbire, precum si probleme senzoriale si neuronale si, de asemenea, ofera consiliere privind siguranta auzului si o comunicare mai buna.

Astfel, Logopedul este specialistul care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul tulburărilor de limbaj şi de comunicare. Activitatea logopedică se desfăşoară în conformitate cu atribuţiile şi responsabilităţile prevazute în fişa postului, precum şi cu normele deontologice ale profesiei.

Profesorii logopezii își desfășoara activitatea in centre logopedice interșcolare existente în unitățile din învățământul public de stat. Obiectivele generale ale postului de profesor logoped sunt (extras din fișa postului):

  • depistarea, evaluarea complexă şi identificarea tulburărilor de limbaj şi de comunicare la copiii preşcolari cuprinşi sau nu în grădiniţe şi la şcolarii mici;
  • asigurarea caracterului preventiv al activităţii de terapie logopedică, prin acordarea unei atenţii prioritare copiilor preşcolari cu tulburări de limbaj, în scopul prevenirii instalării dificultăţilor de învăţare a scris-cititului la vârsta şcolară;
  • orientarea terapiei logopedice spre corectare, recuperare, compensare, adaptare şi integrare şcolară şi socială;
  • corectarea tulburărilor de limbaj şi comunicare în vederea diminuării riscului de eşec şcolar.
  1. Fiecare profesor logoped acoperă o zonă de intervenţie (circumscripţie logopedică) de cel puţin 500 de copii/elevi din grădiniţe şi din clasele I-IV
  2. Identifică, depistează şi înregistrează copiii sesizaţi din zona de intervenţie logopedică, examinează la începutul fiecărui an şcolar copiii preşcolari din grupele mari din grădiniţe, elevii din clasa pregătitoare şi din clasa I din toate unităţile care aparţin circumscripţiei logopedice
  3. Înregistrează copiii cu tulburări de limbaj în fişele de depistare avizate de către directorul unităţii în care s-a făcut depistarea;
  4. Convoacă copiii cu tulburări de limbaj la CLI, pe bază de invitaţii scrise adresate părinţilor;
  5. Efectuează examinarea logopedică complexă si psihopedagogică a copiilor depistaţi, în colaborare cu familia, cu cadrele didactice şi cu consilierul şcolar, acolo unde este cazul, în scopul identificării tuturor factorilor care au influenţat evoluţia limbajului şi a comunicării copilului;
  6. Formulează diagnosticul şi prognosticul pentru fiecare copil/elev evaluat;
  7. Intervine terapeutic-recuperatoriu în concordanţă cu diagnosticul logopedic al copiilor/elevilor examinaţi;

Activitatea profesorilor logopezi din CLI se desfasoara in conformitate cu atributiile si responsabilitatile prevazute in fisa postului, precum si cu normele deontologice ale profesiei.
   (2) Activitatea este esalonata in etape si vizeaza urmatoarele obiective specifice:

   a) identificarea, depistarea si inregistrarea copiilor sesizati din zona de interventie logopedica, examinarea de catre fiecare profesor logoped, la inceputul fiecarui an scolar, a tuturor copiilor prescolari din grupele mari din gradinite, a elevilor din clasa pregatitoare si a celor din clasa I din toate unitatile care apartin circumscriptiei logopedice;
   b) inregistrarea copiilor cu tulburari de limbaj in fisele de depistare avizate de catre directorul unitatii in care s-a facut depistarea;
   c) convocarea copiilor cu tulburari de limbaj la CLI, pe baza de invitatii scrise adresate parintilor;
   d) examinarea logopedica complexa si psihopedagogica a copiilor consiliati/sprijiniti, in colaborare cu familia, cu cadrele didactice si cu consilierul scolar, acolo unde este cazul, in scopul identificarii tuturor factorilor care au influentat evolutia limbajului si a comunicarii copilului;
   e) formularea diagnosticului si prognosticului pentru fiecare copil/elev evaluat;
   f) proiectarea activitatii de terapie a tulburarilor de limbaj si de comunicare identificate;
   g) interventia terapeutic-recuperatorie in concordanta cu diagnosticul logopedic al copiilor/elevilor examinati;
   h) evaluarea periodica a progreselor realizate de elevi si reproiectarea activitatii de interventie.

Pe parcursul unui an scolar un profesor logoped lucreaza cu un efectiv de 15-40 copii/elevi cu tulburari de limbaj.
Norma didactica aferenta postului de profesor logoped din CLI cuprinde un numar de 40 de ore/saptamana, repartizate astfel:

  • 16 ore/saptamana desfasurate in cadrul CLI, care constau in: depistarea, evaluarea si identificarea tulburarilor de limbaj si de comunicare; corectarea tulburarilor de limbaj si de comunicare prin programe de interventie specifice; consilierea parintilor si a cadrelor didactice in problematica specifica;
  • 24 de ore/saptamana care constau in: activitati de pregatire metodico-stiintifica si complementara, stabilirea masurilor si intocmirea programelor de prevenire si interventie logopedica, activitati metodico-stiintifice, colaborarea cu comunitatile locale.
  • Activitatea logopedica se poate desfasura zilnic intre orele 8,00-19,00, in cabinetele logopedice din sediu, in CLI, in functie de orarul unitatilor de invatamant preuniversitar din care provin copiii.
  • Durata unei activitati de terapie logopedica este de regula de 45 de minute, realizandu-se in afara orelor de curs.
  • Forma de organizare este activitatea cu grupe mici de 2-4 copii sau individual, in functie de urmatoarele criterii:
    • tipul tulburarii de limbaj;
    • gravitatea tulburarii de limbaj;
    • varsta copilului/elevului;
    • colaborarea cu familia, vizand receptivitatea, implicarea activa in procesul terapeutic, posibilitatea de raspuns la programarea propusa etc.
  • DESPRE CENTRUL LOGOPEDIC INTERSCOLAR

Centrele si cabinetele logopedice interscolare (CLI), sunt structuri de invatamant special integrat ale invatamantului preuniversitar, finantate, coordonate, monitorizate si evaluate de Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si de Asistenta Educationala (CMBRAE).
CLI sunt structuri de invatamant special integrat pentru copiii/elevii cu cerinte educative speciale, care prezinta tulburari de limbaj si de comunicare, precum si dificultati de invatare specifice.
Activitatea desfasurata in CLI consta in terapia tulburarilor de limbaj si de comunicare, precum si in elaborarea si realizarea unor programe/proiecte specifice, corespunzatoare principalelor disfunctionalitati ale limbajului si comunicarii.

two girls

Activitatea desfasurata in CLI consta in terapia tulburarilor de limbaj si de comunicare. In competenta profesorilor logopezi din cadrul CLI intra urmatoarele tulburari de limbaj si de comunicare:
a) tulburarile de pronuntie/articulare;
b) tulburarile de ritm si fluenta a vorbirii;
c) tulburarile limbajului scris-citit;
d) tulburarile de dezvoltare a limbajului;
e) tulburarile de voce;
f) alte tulburari de limbaj care influenteaza negativ adaptarea scolara si sociala a copiilor.

Activitatea desfasurata in CLI are urmatoarele obiective:
a) depistarea, evaluarea si identificarea tulburarilor de limbaj si de comunicare la copiii prescolari inscrisi sau nu in gradinite si la scolarii mici;
b) asigurarea caracterului preventiv al activitatii de terapie logopedica, prin acordarea unei atentii prioritare copiilor prescolari cu tulburari de limbaj inscrisi in gradinite, in scopul prevenirii instalarii dificultatilor de invatare a scrisului si cititului la varsta scolara;
c) orientarea terapiei logopedice spre corectare, recuperare, compensare, adaptare si integrare scolara si sociala;
d) corectarea tulburarilor de limbaj si de comunicare in vederea diminuarii riscului de esec scolar;
e) sprijinirea cadrelor didactice in abordarea personalizata a copiilor/elevilor cu tulburari de limbaj si comunicare

LOGO_CLI_2014_COLOR

Activitatea de indrumare logopedica a cadrelor didactice din invatamantul prescolar si primar cu privire la activitatea de interventie logopedica se realizeaza de catre profesorii logopezi din CLI prin:
a) participarea/organizarea la/unor actiuni de informare si consiliere logopedica in unitatile scolare si prescolare arondate fiecarui profesor logoped;
b) actiuni metodice de indrumare/consiliere logopedica a cadrelor didactice din scoli si gradinite, in vederea sprijinirii procesului de corectare a tulburarilor usoare de limbaj;
c) dezbateri tematice privind importanta consolidarii limbajului in procesul dezvoltarii generale a copilului, conditie esentiala a unei integrari scolare si sociale optime.